Nostalgie planetară

Pe timp de pandemie, mă găsesc adesea visând cu ochii deschiși la poze de prin călătoriile pe care le-am făcut, mai vechi sau mai recente… A fost odată o vreme când Pământul nu era în carantină, când, la gândul de a urca într-un avion, mă speria doar posibilitatea de a fi zgâlțâită de turbulențe sau de a-mi fi pierdute bagajele (nu și cea de a lua un virus mortal de la pasagerul de alături), o vreme când eram cu toții liberi să orbităm planeta pe oriunde ne plăcea. Să explorăm. Să contemplăm. Mi-e dor de libertatea asta.

Dimineața pe malul Atlanticului (Cocoa Beach, Florida, 2019)
Nostalgie… feeling blue!

Ticălosul de coronavirus mi-a cam încurcat planurile de călătorii viitoare, așa că m-am reorientat spre cele din trecut. Memoria e o alinare, dar imperfectă: vreau ceva mai palpabil. Prin urmare, m-am hotărât să încep acest blog, ca să îmi pun amintirile pe hârtie digitală și să povestesc despre lumea pe care am cunoscut-o, așa cum era ea, înainte de măști și termoscannere, cu speranța ca, printr-un tur virtual al locurilor pe unde am umblat, să pot deschide și pentru alți cititori o fereastră de bucurie și lumină, care să mai îndulcească puțin disconfortul epidemiei.

Am multe de povestit, dar sper să apară odată un vaccin și prăpădul să se termine, înainte să apuc să le depăn pe toate, ca să pot transforma acest jurnal nostalgic într-unul foarte entuziast, cu călătorii și experiențe noi.  

Prima destinație: Islanda. Vom vizita împreună Valea Thingvellir, cascada Gullfoss, faimoasele gheizere islandeze și vom face cunoștință cu Reykjavik, cea mai nordică capitală a lumii.

În imagini: dimineata, pe malul Atlanticului, la Cocoa Beach, pe Coasta Spatiala a Floridei, iulie 2019. Ascunsa dupa borul palariei, priveam cu nostalgie la oceanul de care urma sa ma despart in curand (ma astepta Texasul, urmatoarea etapa). Eram inca fericita dupa experientele cosmice minunate din zilele anterioare, de la Kennedy Space Center (Cape Canaveral). Liniste si pace imprejur, dar, in larg, se zarea ditamai furtuna, cu nori giganti si fulgere roz. Pe fundal, se puteau deslusi (cu greu) rampele de lansare ale rachetelor de la centrul spatial; de acolo, a fost lansata si misiunea Apollo 11, pentru al carei jubileu de 50 ani facusem intreaga calatorie americana. Si imaginea de antet pe care am ales-o pentru blog este tot din aceeasi dimineata. Mi s-a parut potrivita cu dorul de calatorie care sta la temelia acestui jurnal.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s