Magnificent Desolation: Islanda. Valea Thingvellir

Povestiri din Islanda, Episodul 1: Drumul spre Reykjavik și Parcul Național Thingvellir

În Islanda, am ajuns din întâmplare. M-au trimis de la muncă, în delegație, în primăvara lui 2016, dar, inițial, altcineva ar fi trebuit să meargă, nu eu. Se cheamă că am avut noroc… Din clipa când am primit vestea, numai la gheizere am visat. M-am pregătit temeinic: m-am documentat despre obiectivele turistice, mi-am rezervat excursii pentru zilele libere și, ca nu cumva să îngheț în nordul extrem al Europei, valiza am umplut-o cu veste și pulovere de lână, tricotate de Tanti Lia, mătușa mea (un troller imens, de vreo 13 kg, căci, pe vremea aceea, aveam obiceiul cam prost să umblu cu bagaje multe).

De la București la Reykjavik
Aeroportul din Viena (prima escală, în drum spre Islanda)

Drumul de la București la Reykjavik nu-i chiar o aruncătură de băț. Durează o zi întreagă să ajungi la destinație, timp în care te saturi și de zburat, și de statul cu ochii pe pereți prin porturile de escală. Prima oprire a fost la Viena, unde am făcut slalom printre standuri cu sachertorte (faimoasa prăjitură vieneză cu ciocolată, din care, din prostie, nu am gustat atunci, ci abia peste 4 ani) și m-am luptat să nu mă fure somnul, pe cele mai confortabile canapele pe care m-am relaxat vreodată, într-un aeroport.

Aeroportul din Vienna
Confort maxim în aeroportul din Viena (dar și pericol maxim de a rata avionul, din cauza tentației teribile de a dormi buștean pe o astfel de canapea)

Încă o escală am avut la Copenhaga, într-un terminal care m-a impresionat: magazine de lux, Victoria’s Secret, o curte interioară cu pomișori la ghiveci (un spațiu verde neașteptat, dar binevenit) și multe, multe patiserii daneze cu scorțișoară (din astea am mâncat și zău că nu mi-a părut rău; erau delicioase).

Și, apoi, încă 3 ore de zbor deasupra Atlanticului, cu Iceland Air. O dezamăgire: din ocean, nu am văzut nimic, din pricina norilor. Dar am aterizat odată cu apusul și am zărit, luminate cu ultimele raze, Golful Faxafloi și un vulcan înzăpezit, pe țărm. Maiestuos peisaj! Magnificent desolation, cum a zis Buzz Aldrin, astronautul, când a pășit pe Lună.

Vulcan din Golful Faxafloi
Vulcan din Golful Faxafloi

Așa am ajuns la Reykjavik, prilej cu care am aflat că și islandezii au obiceiul să aplaude când pilotul așază avionul pe pistă (mi-a explicat un domn de lângă mine, cam stânjenit de această practică, care îi părea un pic stupidă; însă eu una, de când am văzut că românii nu-s singurii care fac asta, nu am mai găsit ridicol obiceiul).  

Primele impresii despre Islanda

O fi fost lung drumul, dar fără peripeții, care au început abia când am ajuns, obosită, la pensiune. Am dat să intru, era încuiată ușa. Am sunat la interfon, nimic. Pe stradă, nici picior de om, beznă totală. M-am cam îngrijorat. Am sunat la telefon și, după o vreme, a binevoit să răspundă cineva. A coborât un individ pe jumătate adormit, cu părul lung și creț, cam hipiot (după aspect) și, cel mai probabil, cam fumat. Vorbea alene, parcă în scârbă. Cum nu trebuia să stau decât o noapte acolo (urma să mă mut la o pensiune mai de soi, împreună cu o colegă care sosea, a doua zi, de la Cluj) și aveam, în zori, rezervată o excursie pe Golden Circle (Inelul de Aur, cel mai frumos circuit turistic de pe insulă), l-am întrebat unde aș fi putut să îmi las bagajele până la prânz. S-a uitat, încurcat, la mine, de parcă aș fi zis vreun caraghioslâc nemaiauzit, apoi mi-a spus că nu știe, dar să le las în bucătărie, lângă frigider. Pentru că am insistat (nu mi se părea ok să rămână bagajele nepăzite), mi-a promis că avea să vină de dimineață să îi predau cheia și să îmi bage troller-ul într-o magazie încuiată cu lacăt. După care, s-a făcut nevăzut. Nu mi-a inspirat încredere și m-am îndoit profund că avea să vină la timp; ca atare, am rămas să mă întreb ce să fac cu bagajul, dacă nu apărea. Oare șoferul autocarului m-ar fi acceptat cu mastodontul de 13 kg? În caz contrar, aș fi pierdut excursia.

Am încercat să mănânc niște skyr (mâncarea națională, un produs lactat între iaurt și brânză de vaci); l-am găsit indigest și dubios, am aruncat jumătate. Am fost la duș; apa de la robinet (provenită din izvoarele termale islandeze) mirosea a sulf și era atât de dură, încât nu dizolva săpunul de pe corp. Nu am putut să o beau, deși, chipurile, era cea mai curată și mai epurată din Europa: m-a doborât același miros, de gust nu mai vorbesc. Am ieșit la un non-stop, să cumpăr apă îmbuteliată, deși trecătorii pe care i-am întrebat au încercat din răsputeri să mă convingă să nu fac asta, „pentru că le-ar părea rău să fiu fraierită și să plătesc atât de mulți bani degeaba”; am înțeles de ce, când am văzut prețurile: o sticlă mică, de 0.5L, era echivalentul a 10 RON, în coroane islandeze (pentru că da, Islanda este cea mai scumpă țară din lume). La întoarcere, m-am rătăcit, nu mai găseam pensiunea. Singurul moment frumos a fost când am zărit, deasupra rândurilor de case, turla luminată a catedralei Hallgrimskirkja, simbolul Reykjavik-ului.

Reykjavik by night
Reykjavik, pe timp de noapte

Înapoi la pensiune, epuizată, am realizat ceva neliniștitor: cu cheia pe care mi-o dăduse omul (o cheie clasică, de metal, nu un card electronic), se deschideau și ușa de la camera mea, dar și cea de la intrarea în pensiune, ceea ce nu putea însemna decât că toate ușile din clădire aveau aceeași broască. Prin urmare, orice alt oaspete ar fi putut intra, nestingherit, peste mine în cameră. Nu era niciun paznic pe acolo. Am dormit, cu un scaun și cu troller-ul rezemate în ușă, cam iepurește, atentă la orice zgomot. Din păcate, prima mea impresie despre Islanda nu era stelară, deocamdată.

Thingvellir: Dorsala Medio-Atlantică

La 7 dimineața, eram în picioare, stresată rău din cauza problemei cu bagajul. Aveam dreptate să mă tem: când s-a făcut ora la care trebuia să eliberez camera, nici urmă de individ. Am stat, am stat, la telefon nu răspundea nimeni, m-am enervat îngrozitor, apoi nu am avut de ales decât să azvârl cheia pe o masă și să cobor, cu troller cu tot, în fața pensiunii, ca să aștept autocarul. Mă simțeam penibil să merg cu un așa dinozaur de valiză, într-o excursie de o zi… În scurt timp, a apărut un microbuz mititel, care trebuia să mă ducă la autogara de unde începea turul. Șoferul s-a încruntat, când m-a văzut cu troller-ul. M-a întrebat unde merg și dacă nu cumva intenționam să ajung la aeroport cu alt microbuz. I-am explicat ce pățisem și i s-a făcut milă, a dat din cap, oftând: „bad, bad service here!” și m-a luat, cu bagaj cu tot. La autogară, alt moment penibil. Șoferul autocarului și ghidul s-au amuzat teribil de mine, întrebând dacă nu cumva greșisem destinația, și iar a trebuit să explic ce pățisem, dar m-au lăsat, totuși, să bag monstrul în portbagaj. Cu ocazia asta, m-am lecuit pe veci de prostul obicei cu bagajele atât de mari. 

Am mai sunat o dată la pensiune, cu chef de răfuială. A răspuns șeful. Mi-a spus că îi pare rău, dar angajatul nu a putut să vină să preia cheia și să îmi ia în custodie bagajul, pentru că… nu se putuse trezi din somn. Grozav. Am urlat la el, ca să mă răcoresc, și apoi mi-am îndreptat atenția spre excursie.

Și bine am făcut, pentru că drumul era tare frumos. Aerul dimineții, rece și limpede, făcea ca munții vulcanici din zare să pară incredibil de aproape. Am trecut pe lângă niște pietroaie, lăsate dubios în mijlocul autostrăzii. Ghidul ne-a spus că islandezii sunt convinși că elfii există și că locuiesc înăuntrul stâncilor. Ca să nu-i supere, cei ce construiesc drumuri nu le tulbură locuințele, ci le înglobează în structura șoselelor, chiar deviindu-le traseul, dacă e nevoie.

Formațiuni bazaltice în Thingvellir
Formațiuni bazaltice în ValeaThingvellir

Prima oprire de pe traseu, Thingvellir, are o dublă semnificație: monument al naturii și sit istoric. Pe acolo, trece Dorsala Medio-Atlantică, riftul care separă placa tectonică europeană de cea americană și din miezul căruia iese la suprafață magma, se răcește și devine scoarță terestră nouă. În mod normal, acest proces are loc pe fundul oceanului, dar, cum Islanda s-a ridicat din ape tocmai pe traseul riftului, avem ocazia unică de a observa procesul pe uscat. Practic, Reykjavik-ul se află în America, iar restul Islandei, în Europa. Aceasta e adevărata linie de demarcație geo-fizică între continente. Dar, bineînțeles, cultural și politic vorbind, toată Islanda se află în Europa.

Valea Thingvellir
Valea Thingvellir

Ortografia islandeză corectă a numelui este Þingvellir, pronunțat [Thingvedlir]. Litera Þ (thorn) se citește precum „th” din engleză (în cuvinte precum „think”) și este una din cele 10 litere islenskur, adică specifice alfabetului folosit în Islanda. Originea ei este runică, exista încă de pe vremea vikingilor.

Thingvellir: Drumul spre Logberg, Stânca Legii
Drumul spre Logberg (Stânca Legii)

Riftul arată ca un defileu îngust, cu stânci vulcanice întunecate, tăiate în colțuri și unghiuri ascuțite, niște forme cum nu am mai văzut nicăieri. Faliile și crevasele dintre ele coborau adânc în pământ și, din ele, venea un miros straniu, un fel de praf de pușcă. Părea înghețat totul, la suprafață, dar știai că, dedesubt, mocnește lava. Parcă ai fi fost pe altă lume, totul era straniu și maiestuos în jur. Magnificent desolation, again. Te simțeai strivit de puterea naturii.

Thingvellir: Un munte vulcanic înzăpezit și formațiunile bazaltice ale Dorsalei Medio-Atlantice
Un munte vulcanic înzăpezit și formațiunile bazaltice ale Dorsalei Medio-Atlantice

Defileul se deschidea într-o vale întinsă cât vedeai cu ochii, cu iarbă aspră, bătută de vânt, și un lac imens, care strălucea minunat, în lumina dimineții; o priveliște tare frumoasă.

Lacul din Valea Thingvellir
Lacul din Valea Thingvellir
ALthing, PRIMUL PARLAMENT din istoria lumii

Thingvellir este locul unde a funcționat Althing-ul, primul parlament al lumii, încă din secolul al X-lea. În fiecare an, toate comunitățile islandeze trimiteau aici reprezentanți care să decidă în parlament cu privire la problemele țării. Legile erau proclamate și adoptate la Logberg, Stânca Legii. Ce se bănuiește că a mai rămas din ea e marcat cu un steag islandez. Alături, se pot desluși, cu chiu, cu vai, urmele unui adăpost uman, dar orice alte ruine au fost distruse de timp și de condițiile meteo neiertătoare. Chiar și așa, Thingvellir este un loc sacru pentru islandezi, prilej de mândrie națională. 

De menționat că Althing funcționează și astăzi, este Parlamentul Islandei actuale, ceea ce îl face cel mai vechi for legiuitor funcțional din lume. A fost mutat la Reykjavik, în 1845, dar s-a mai întors o dată la Thingvellir, în 1945, în sesiune extraordinară, pentru a proclama înființarea republicii islandeze moderne.

Ghidul ne-a povestit că nimeni nu știe de ce vikingii care au colonizat Islanda au ales tocmai acest loc pentru Althing, pentru că nu e deloc central, ba chiar excentric de-a dreptul, dar părerea lui era că și ei au fost impresionați de măreția locului și, din acest motiv, să-l fi considerat drept un tărâm sfânt, bineplăcut zeilor (deci potrivit și pentru instituția lor cea mai de seamă).

Autorul, în Valea Thingvelllir
Autorul, în Valea Thingvelllir

Apropo de istoria Islandei, îmi dă o senzație stranie gândul că, până în secolul IX d.Hr., aceasta insulă a fost atât de izolată, încât niciun om nu a pus piciorul pe ea. Sute de mii de ani, fără ca un ochi omenesc să fi fost martor la ce s-a întâmplat pe acest pământ. Și nu doar oameni, dar nici alte mamifere nu erau, ci doar păsări, care sosiseră în zbor, în ere geologice trecute.

În postarea următoare, voi povesti și despre celelalte opriri de pe Golden Circle: cascada „de aur” Gullfoss, Zona Geotermală Geysir (adică tărâmul gheizerelor), catedrala episcopală Skalholt și o fermă de ponei islandezi, unde mi-am făcut și un prieten din neamul pisicesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s